Citeam zilele trecute un articol in Dilema Veche intitulat Tara posibilului. Ideile autorului mi-au trezit din somn monstrii. Si, poate, daca incetez sa le neg existenta, voi putea trai mai linistita si voi putea gasi fericirea mult dorita.
De ce suntem noi Tara posibilului? Pentru ca ne petrecem 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, discutand si analizand posibilul, fara sa ne apucam vreodata de punerea lui in practica. Palavragim, fara rost, ne exprimam punctele de vedere, ne declaram pro sau contra fara a avea habar despre problema in discutie, ne alaturam unei tabere manati de sentimente si nu de ratiune. Fie ca e vorba de celebrii comentatori sau "analisti", fie ca e vorba de oameni simpli, noi toti PALAVRAGIM. Fara rost, fara bun simt, fara finalitate. Zi de zi, ceas de ceas, orice om din ROManica este pregatit sa-ti dea un sfat, sa-ti spuna punctul lui/ei de vedere, sa te consilieze. Si facem asta fara retinere, fara rusine, fara pregatire.
Un exemplu? Emisiunile de "stiri" unde invitatii sunt incurajati sa comenteze, timp de 1-2 ore cat dureaza programul, mai multe subiecte de "actualitate", fara legatura tematica intre ele. Intr-o tara normala, cu oameni normali si de bun simt, orice invitat ar refuza sa se aventureze in discutii care nu au nici o legatura cu pregatirea sa profesionala sau cu informatiile pe care le detine la acel moment. Dar nu la noi! In ROManica, tara tuturor "palavragelilor", nimeni nu tace! Toata lumea vorbeste, chiar daca sunt absolut pe langa subiect.
Nu m-ar deranja atat de mult, pentru ca pot oricand sa schimb canalul. Dar te intalnesti cu aceasta situatie zi de zi, la munca, pe drum, la piata, la posta, la banca, la biserica etc. Si nu mai pot sa tac.
Asa ca incerc, macar pe aceasta cale, sa va rog: OPRITI PALAVRAGEALA! INCEPETI MUNCA! Nu mai dati sfaturi, treceti la munca adevarata! Doar asa veti putea salva ce-a mai ramas bun din tara aceasta.
De ce suntem noi Tara posibilului? Pentru ca ne petrecem 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, discutand si analizand posibilul, fara sa ne apucam vreodata de punerea lui in practica. Palavragim, fara rost, ne exprimam punctele de vedere, ne declaram pro sau contra fara a avea habar despre problema in discutie, ne alaturam unei tabere manati de sentimente si nu de ratiune. Fie ca e vorba de celebrii comentatori sau "analisti", fie ca e vorba de oameni simpli, noi toti PALAVRAGIM. Fara rost, fara bun simt, fara finalitate. Zi de zi, ceas de ceas, orice om din ROManica este pregatit sa-ti dea un sfat, sa-ti spuna punctul lui/ei de vedere, sa te consilieze. Si facem asta fara retinere, fara rusine, fara pregatire.
Un exemplu? Emisiunile de "stiri" unde invitatii sunt incurajati sa comenteze, timp de 1-2 ore cat dureaza programul, mai multe subiecte de "actualitate", fara legatura tematica intre ele. Intr-o tara normala, cu oameni normali si de bun simt, orice invitat ar refuza sa se aventureze in discutii care nu au nici o legatura cu pregatirea sa profesionala sau cu informatiile pe care le detine la acel moment. Dar nu la noi! In ROManica, tara tuturor "palavragelilor", nimeni nu tace! Toata lumea vorbeste, chiar daca sunt absolut pe langa subiect.
Nu m-ar deranja atat de mult, pentru ca pot oricand sa schimb canalul. Dar te intalnesti cu aceasta situatie zi de zi, la munca, pe drum, la piata, la posta, la banca, la biserica etc. Si nu mai pot sa tac.
Asa ca incerc, macar pe aceasta cale, sa va rog: OPRITI PALAVRAGEALA! INCEPETI MUNCA! Nu mai dati sfaturi, treceti la munca adevarata! Doar asa veti putea salva ce-a mai ramas bun din tara aceasta.
1 comments:
Unknown said...
Doamne.....Interminabile reprize de lamentări, de dat ochii peste cap, de făcut nimic! Din şase ore, câte are o zi de curs, jumătate şi le petrece-un...palavragiu...unul oarecare!-lălăind!Şi, sunt convinsă, orice ar munci pe lumea asta, va face la fel. În ultimii ani, cu timpul tot mai zgârcit, am ajuns să scurtez tot, să renunţ la introduceri şi cuvinte fără rost...toate au un ritm prea alert...iar când îi vezi pe cei amintiţi mai sus, te întrebi unde naiba e măsura reală. Nici io n-oi fi în regulă, dar nici ca ei!
Toate bune, mă bucur că te-am regăsit!