Noica spunea ca suntem cea mai bogata tara la nivelul posibilului. Cu realitatea, treaba sta putin diferit. Adica n-avem nimic in comun cu ea. Visam la Europa, dar nu facem nici un efort sa-i ajungem din urma, nici macar la lucruri esentiale, cum ar fi respectul fata de ceilalti calatori in mijloacele de transport public.
Sa va povestesc: plecasem, dupa cum va zisei, la capitala, cu treburi importante, si, pentru ca sunt un sofer incepator si panicos, am lasat masina acasa si am luat trenul. La dus, pentru ca ora era matinala, toata lumea dormea. Asa ca am avut parte de o calatorie linistita. La intors, in miezul zilei, lucrurile s-au schimbat. Trenul plin cu calatori din toata Moldova, care se intorceau acasa sau mergeau in vizita la rude. In fata mea, doua cucoane cu sacose imense, pline cu bulion si faina, pe care le indeasa agitat sub scaun sau pe culoar, blocand astfel libera circulatie a celorlalti pasageri, dar spulberandu-mi si ultima speranta ca voi putea sa profit de cele trei ore de calatorie pentru a ma relaxa.
Cu cateva minute inainte de plecarea trenului, urca si un tanar intarziat, care ia loc langa mine. Nenorocitul nu stia la vremea aceea ce avea sa-l astepte. Ia loc, timid, si da sa-si scoata din geanta laptopul pentru a omori timpul pana la destinatie. Deodata, una dintre cucoane sare ca arsa: "Vai, draga, dar te iradiezi si n-o sa mai poti face copii. Mai bine inchizi calculatorul si stai de vorba cu noi, pentru ca suntem simpatice." Respectuos si prea timid ca sa dea o replica, tanarul inchide laptopul si il pune la loc in geanta.
Ce-a urmat? Cei care ati avut "placerea" de a calatori cu trenul in Romania banuiti urmarea acestei istorisiri. Eu, fiind inspirata si prefacandu-ma ca ascult muzica in casti, am scapat. Dar sarmanul baiat...ce cosmar, ce oroare! Timp de trei ore, cat am calatorit impreuna, una dintre cucoane a vorbit in continuu, impartasindu-si "vasta" experienta de viata si dand sfaturi tanarului nefericit, iar cealalta a dormit. Pana pe la Buzau, cel putin, cand s-a trezit, a scos o punga de seminte pestrite (apropo, am facut alergie la aceste seminte si la cei care le crantzane in public). Si, in timp ce prima cucoana continua sa-l instruiasca in ale vietii pe vecinul meu de bancheta, amandoua s-au apucat de spart seminte. Poate ca sunt prea "sensibila", dar astfel de gesturi le consider semne clare de proasta crestere. Si de mitocanism. In final, trenul a ajuns la Focsani si am coborat. La plecare, am spus un politicos "La revedere" si "Calatorie placuta", lasandu-i pe cei trei sa se "bucure" in continuare de mersul cu trenul.
Pentru amatori, transportul public nu inseamna sa faci public tot ce-ti trece prin cap pe parcursul calatoriei. Public nu inseamna sa-i fortezi si pe altii sa asculte ce iti trece tie prin cap. PUBLIC este un termen folosit ca sa intelegem ca, pentru o suma oarecare, oricine poate beneficia de serviciile de transport, nu si de rabdarea si atentia celorlalti calatori.
Pentru alte 99 de impresii in alb si negru despre ROManica, urmariti-ma!
Sa va povestesc: plecasem, dupa cum va zisei, la capitala, cu treburi importante, si, pentru ca sunt un sofer incepator si panicos, am lasat masina acasa si am luat trenul. La dus, pentru ca ora era matinala, toata lumea dormea. Asa ca am avut parte de o calatorie linistita. La intors, in miezul zilei, lucrurile s-au schimbat. Trenul plin cu calatori din toata Moldova, care se intorceau acasa sau mergeau in vizita la rude. In fata mea, doua cucoane cu sacose imense, pline cu bulion si faina, pe care le indeasa agitat sub scaun sau pe culoar, blocand astfel libera circulatie a celorlalti pasageri, dar spulberandu-mi si ultima speranta ca voi putea sa profit de cele trei ore de calatorie pentru a ma relaxa.
Cu cateva minute inainte de plecarea trenului, urca si un tanar intarziat, care ia loc langa mine. Nenorocitul nu stia la vremea aceea ce avea sa-l astepte. Ia loc, timid, si da sa-si scoata din geanta laptopul pentru a omori timpul pana la destinatie. Deodata, una dintre cucoane sare ca arsa: "Vai, draga, dar te iradiezi si n-o sa mai poti face copii. Mai bine inchizi calculatorul si stai de vorba cu noi, pentru ca suntem simpatice." Respectuos si prea timid ca sa dea o replica, tanarul inchide laptopul si il pune la loc in geanta.
Ce-a urmat? Cei care ati avut "placerea" de a calatori cu trenul in Romania banuiti urmarea acestei istorisiri. Eu, fiind inspirata si prefacandu-ma ca ascult muzica in casti, am scapat. Dar sarmanul baiat...ce cosmar, ce oroare! Timp de trei ore, cat am calatorit impreuna, una dintre cucoane a vorbit in continuu, impartasindu-si "vasta" experienta de viata si dand sfaturi tanarului nefericit, iar cealalta a dormit. Pana pe la Buzau, cel putin, cand s-a trezit, a scos o punga de seminte pestrite (apropo, am facut alergie la aceste seminte si la cei care le crantzane in public). Si, in timp ce prima cucoana continua sa-l instruiasca in ale vietii pe vecinul meu de bancheta, amandoua s-au apucat de spart seminte. Poate ca sunt prea "sensibila", dar astfel de gesturi le consider semne clare de proasta crestere. Si de mitocanism. In final, trenul a ajuns la Focsani si am coborat. La plecare, am spus un politicos "La revedere" si "Calatorie placuta", lasandu-i pe cei trei sa se "bucure" in continuare de mersul cu trenul.
Pentru amatori, transportul public nu inseamna sa faci public tot ce-ti trece prin cap pe parcursul calatoriei. Public nu inseamna sa-i fortezi si pe altii sa asculte ce iti trece tie prin cap. PUBLIC este un termen folosit ca sa intelegem ca, pentru o suma oarecare, oricine poate beneficia de serviciile de transport, nu si de rabdarea si atentia celorlalti calatori.
Pentru alte 99 de impresii in alb si negru despre ROManica, urmariti-ma!
1 comments:
Anonymous said...
... de la nivelul real actual, la cel posibil, lungă-i calea şi amară ...!
Aştept continuarea ...