Credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde in Romania, intr-un mod neplacut desigur, dupa aproape 32 de ani ( fara o zi!), dar iata ca s-a intamplat.
Noapte. Intuneric bezna. Aurolaci si betivi. Unde? Undeva in gara unui mic oras de provincie din Europa. Doi tineri rataciti asteapta infrigurati trenul rapid de la 2:20 pentru a ajunge la capitala. Un anunt sonor sparge linistea noptii: Trenul rapid numarul...are o intarziere de 40 de minute. Panica...dezgust...dezamagire.
Dupa 40 de minute de lupta cu gerul si de evitare a celor cativa cetateni in stare de ebrietate, speranta renaste: Trenul rapid numarul....va sosi in statie peste 5 minute... Urmeaza o pauza de cateva secunde cruciale, dupa care: Trenul rapid numarul...are o intarziere de 50 de minute.
Picatura care umple paharul? Nu, doar inca o bila neagra pentru amarata asta de tara din care cine poate pleaca. Si nu se mai uita inapoi.
In sfarsit, vine un alt tren, tot rapid, tot spre Bucuresti, asa ca cei doi tineri urca, sperand ca vor prinde avionul spre o alta capitala, cu adevarat europeana.
Daca credeti ca povestea se incheie aici, daca v-ati plictisit de lamentarile mele, stati sa vedeti continuarea: Bucuresti - Aeroportul Baneasa - Cursa Blueair. Sau, mai bine zis, CURSELE Blueair! Pentru ca, la aceeasi ora, erau programate sa decoleze 3 curse, toate full, asa ca la controlul vamal era o coada infernala. Dupa mai bine de o ora de stat la coada, cei doi tineri isi iau inima in dinti si gentile in mana si se indreapta spre controlul de securitate. Cand sa ajunga la ultima etapa, o duduita de la compania concurenta incearca sa strecoare cativa pasageri care mai aveau inca 30 de minute pana la plecare, in timp ce tinerii mei depasisera deja ora decolarii. Toata lumea se agita, dar sunt consolati ca nu pleaca avionul fara ei. Intr-adevar, nu a plecat. Dar a plecat cu 45 de minute intarziere. Si asta pentru ca ne lipseste infrastructura, dar vrem sa facem cati mai multi bani. Suntem surprinzatori, dar si stupizi. Orice european ar fi socat ( iar putinii care vin si au curajul de a testa transportul aerian roman, chiar sunt socati!) sa vada o mare de oameni inghesuiti, calcandu-se in picioare, transpirati, epuizati, luptand pentru un loc in avion ca pentru un sul de hartie igienica pe vremea lui Ceasca. Am progresat? Nu, doar ca acum ii surprindem si pe altii cu lupta noastra zilnica pentru supravietuire.
Romania, te invidiez! Ai atata nesimtire( adica lipsa de simturi civilizate), incat nici nu realizezi ce iti lipseste! Si nici nu o vei face curand.
Noapte. Intuneric bezna. Aurolaci si betivi. Unde? Undeva in gara unui mic oras de provincie din Europa. Doi tineri rataciti asteapta infrigurati trenul rapid de la 2:20 pentru a ajunge la capitala. Un anunt sonor sparge linistea noptii: Trenul rapid numarul...are o intarziere de 40 de minute. Panica...dezgust...dezamagire.
Dupa 40 de minute de lupta cu gerul si de evitare a celor cativa cetateni in stare de ebrietate, speranta renaste: Trenul rapid numarul....va sosi in statie peste 5 minute... Urmeaza o pauza de cateva secunde cruciale, dupa care: Trenul rapid numarul...are o intarziere de 50 de minute.
Picatura care umple paharul? Nu, doar inca o bila neagra pentru amarata asta de tara din care cine poate pleaca. Si nu se mai uita inapoi.
In sfarsit, vine un alt tren, tot rapid, tot spre Bucuresti, asa ca cei doi tineri urca, sperand ca vor prinde avionul spre o alta capitala, cu adevarat europeana.
Daca credeti ca povestea se incheie aici, daca v-ati plictisit de lamentarile mele, stati sa vedeti continuarea: Bucuresti - Aeroportul Baneasa - Cursa Blueair. Sau, mai bine zis, CURSELE Blueair! Pentru ca, la aceeasi ora, erau programate sa decoleze 3 curse, toate full, asa ca la controlul vamal era o coada infernala. Dupa mai bine de o ora de stat la coada, cei doi tineri isi iau inima in dinti si gentile in mana si se indreapta spre controlul de securitate. Cand sa ajunga la ultima etapa, o duduita de la compania concurenta incearca sa strecoare cativa pasageri care mai aveau inca 30 de minute pana la plecare, in timp ce tinerii mei depasisera deja ora decolarii. Toata lumea se agita, dar sunt consolati ca nu pleaca avionul fara ei. Intr-adevar, nu a plecat. Dar a plecat cu 45 de minute intarziere. Si asta pentru ca ne lipseste infrastructura, dar vrem sa facem cati mai multi bani. Suntem surprinzatori, dar si stupizi. Orice european ar fi socat ( iar putinii care vin si au curajul de a testa transportul aerian roman, chiar sunt socati!) sa vada o mare de oameni inghesuiti, calcandu-se in picioare, transpirati, epuizati, luptand pentru un loc in avion ca pentru un sul de hartie igienica pe vremea lui Ceasca. Am progresat? Nu, doar ca acum ii surprindem si pe altii cu lupta noastra zilnica pentru supravietuire.
Romania, te invidiez! Ai atata nesimtire( adica lipsa de simturi civilizate), incat nici nu realizezi ce iti lipseste! Si nici nu o vei face curand.
4 comments:
Anonymous said...
Are mai multe, îi lipsesc şi mai multe - tot mai multe! Numai că cine ar trebui s-o vadă, având puterea de a face ca ceva să meargă mai bine, nu are niciun interes s-o facă. Mai greu de realizat, dar va trebui luat de jos în sus..., până când nesimţirea, nepăsarea , ne-...., nu se vor întinde contagios şi iremediabil şi acolo ...
Mirela Chelaru said...
Toti trebuie sa facem ceva. Depinde cata putere sau chef mai avem sa schimbam ceva. Viata e prea scurta ca sa devii martir pentru "binele tarii". Bun venit acasa!
Unknown said...
Urmaream zilele trecute un documentar despre sistemul medical din Franta...mi-e rusine sa spun ca acolo statul isi respecta cetatenii intr-un mod in care eu nu m-am gandit vreodata ca as merita, nu m-am gandit sa-l pretind sau sa mi-l acord...Stiu ca pare o concluzie facila, dar nu, nu avem nicio sansa. Spun asta dupa ce am vazut destule, dupa ce m-am impiedicat de multe praguri....In afurisita asta de tara sunt prea putini cei care vor sau pot, cu adevarat, să faca ceva....si prea putini cei carora le pasa...Sa auzim de bine de la voi!
Anonymous said...
LA MULŢI ANI !