Asta seara am fost la teatru. Piesa Fericire conjugala a lui Cehov, la Teatrul Municipal din Focsani. O comedie placuta, intr-o interpretare surprinzator de buna. Nu mai vazusem actorii din Focsani de mult timp si ramasesem cu o impresie gresita. Sau poate ca de data aceasta s-au straduit mai mult.
Aceasta seara mi-a amintit de toate spectacolele la care am fost, ca elev, student sau profesor. Dintre toate, cel care va ramane in memoria mea si peste cateva zeci de ani este ALEX si MORRIS, o piesa pe care am vazut-o la Teatrul din Focsani si care i-a avut ca interpreti pe Stefan Iordache si Mitica Popescu.
O piesa si o interpretare de zile mari. O ultima reprezentatie a lui Stefan Iordache la care am asistat. O piesa cat o viata. Si viata ca o scena. Umor si drama, ras si plans, la un sanatoriu unde cei doi batrani s-au retras ca sa moara. Si acolo au si murit, dar nu inainte de a lupta cu toata forta impotriva destinului si pentru prietenie.
Mari actori care nu mai sunt. Actori asa cum nu vor mai fi niciodata. Fantome ale trecutului pe care, din pacate, copiii nostri nu le vor mai cunoaste.
O piesa si o viata. Deci sa urcam pe scena si sa jucam! Viata ne asteapta pe noi toti! Nu o lasati sa astepte prea mult.
Aceasta seara mi-a amintit de toate spectacolele la care am fost, ca elev, student sau profesor. Dintre toate, cel care va ramane in memoria mea si peste cateva zeci de ani este ALEX si MORRIS, o piesa pe care am vazut-o la Teatrul din Focsani si care i-a avut ca interpreti pe Stefan Iordache si Mitica Popescu.
O piesa si o interpretare de zile mari. O ultima reprezentatie a lui Stefan Iordache la care am asistat. O piesa cat o viata. Si viata ca o scena. Umor si drama, ras si plans, la un sanatoriu unde cei doi batrani s-au retras ca sa moara. Si acolo au si murit, dar nu inainte de a lupta cu toata forta impotriva destinului si pentru prietenie.
Mari actori care nu mai sunt. Actori asa cum nu vor mai fi niciodata. Fantome ale trecutului pe care, din pacate, copiii nostri nu le vor mai cunoaste.
O piesa si o viata. Deci sa urcam pe scena si sa jucam! Viata ne asteapta pe noi toti! Nu o lasati sa astepte prea mult.
0 comments: